Ortograme – grafii ezitante

(selecție din DOOM³ – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a revăzută și adăugită, coordonatoare: Ioana Vintilă-Rădulescu, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021)

aceeași (fată) adj. pron. dem., fem. – aceiași (băieți) adj. pron. dem., masc.;

aceleași (Aceleași fete au lipsit.) adj. pron. dem., N. – aceleiași (Aceleiași fete i-am dat flori.) adj. pron. dem., D.;

altădată (odinioară: Altădată era mult mai bine.) adv. – altă dată (în altă împrejurare: Ne vedem altă dată.) loc. adv.; altă dată (altă zi calendaristică) adj.pr. + s.f.; alte dăți (în alte împrejurări) loc. adv.;

altfel (în alt mod, în caz contrar: A procedat altfel.; școala altfel; Fă cum spun, altfel, mă supăr.) adj.inv./adv.; – alt fel de (fel diferit: Am ales (un) alt fel de mâncare.) adj. pron. neh. + subst ; alt fel (de ~) (de alt soi) prep. + adj. pr. + s.n.; – altfel de (diferit: Mihai este un altfel de om.) loc. adj.;

binecredincios adj. m.;

bine-crescut (cuviincios: Andrei este un copil bine-crescut.) adj. – bine crescut (dezvoltat bine: Aluatul este bine crescut.) adv. + adj.;

bine-cunoscut (celebru: El este un scriitor bine-cunoscut.) adj. – bine cunoscut (știut bine: Aceasta este o problemă bine cunoscută de toți.) adv. + adj.;

binecuvânta (a ~) vb.;

binedispune (a ~) vb.;

binefacere s.f.;

bineînțeles/ (în tempo rapid) bine-nțeles (desigur: Bineînțeles că voi veni.) adv. – bine

înțeles (priceput bine: Lecția a fost bine înțeleasă.) adv. + adj.;

binemerita (a ~) vb.;

bine-mersi (fam.) (O duce bine-mersi.) adv.; – bine, mersi (fam.) (– Cum te simți? – Bine, mersi!) adv. + interj.;

bine mirositor adv. + adj.;

binevenit (oportun, agreat: Proiectul finanțat este binevenit.) adj. – bine venit (sosit cu

bine: Fii bine venit înapoi în țară!.) adv. + adj.;

Buna Vestire (sărbătoare) s. propriu f. g.-d. art. Bunei Vestiri;

bună-creștere (educație bună: Copilul a dat dovadă de bună-creștere.) subst. art. buna-creștere; – bună creștere (dezvoltare bună: Pentru o bună creștere a plantelor, trebuie să le udați.) adj. + subst.;

bună-cuviință (purtare bună) s.f. g.-d. art. bunei-cuviințe;

bună purtare adj. + s. f.;

bunăstare (prosperitate: Bunăstarea poporului este vizibilă.) subst. g.-d. art. bunăstării –

bună stare (stare bună: Mașina se află în bună stare.) adj. + subst.;

bună știință (cu ~) (conștient: A decis cu bună știință să plece.) loc. adj./adv.;

bunăvoie (de ~) (benevol: A demisionat de bunăvoie.) loc. adj./adv.; (Obs. În DOOM³ nu mai apare și forma bună voie cu sensul de ,,veselie”.);

bunăvoință (atitudine binevoitoare) s.f. g.-d. art. bunăvoinței;

bun-găsit (formulă de salut) s.n.;

bun-gust (simț estetic) s.n. art. bunul-gust;

bun-plac (arbitrar) s.n. art. bunul-plac (dar: după bunul lui/său plac);

bun-platnic adj.m, s.m. pl. bun-platnici;

bun-rămas (adio) s.n. (Bun-rămas!)

bun-simț (decență) s.n. art. bunul-simț – bun simț adj. + s.n. (Are un bun simț estetic.);

bun-venit (formulă de salut) s.n. (Bun-venit acasă!);

defel (pop.) (deloc: Nu comunică defel.) adv. – de fel (originar: Mihai este de fel din Cluj.) prep. + s.n.;

deloc (nicidecum: Nu a învățat deloc.) adv. – de loc (originar, local: De loc este din Cluj.) prep. + s.n.;

demult (odinioară: S-a întâmplat demult, când eram copil.) adv. – de mult (de multă vreme: N-a mai venit de mult timp.) loc.adv.; – demult (de ~) (de odinioară) prep. + adv.;

deoparte (la o oarecare depărtare, izolat: Maria să deoparte.) adv. – de o parte (opus lui: de altă parte: De o parte și de alta a apei sunt copaci.)/(în tempo rapid) de-o parte adj. pr. + s.f.

devreme (din timp: Am ajuns devreme la școală.) adv.– de vreme (referitor la vreme: Vom lua o decizie în funcție de vreme.) prep. + subst.;

dinafară (pe ~) loc. prep.. – din afară (din exterior) prep. + adv. (Partea din afară este mai colorată.) – dinafară (pe ~) (pe de rost: A învățat pe de rost lecția.) loc. adv.;

încontinuu [nuu pron. nuŭ] (desp. –nuu)/încontinuu [nuu pron. nuu] (desp. –nu-u) (neîncetat: Plouă încontinuu.) adv. – în continuu [nuu pron. nuŭ] (desp. –nuŭ)/ în continuu [nuu pron. nuu] (desp.-nu-u) (Țara este în continuu progres.) prep.+ adj.;

întrucât (deoarece: Întrucât ai fost bolnav, am rămas acasă.) conj. – întru cât (în ce măsură: Nu îmi dau seama întru cât soluția ta e mai bună.) prep. + adv.;

întrucâtva (într-o oarecare măsură) adv.;

întruna (mereu: Ion vorbește întruna.) adv. – într-una (în una: Într-una din zile te voi căuta.) prep. + num./pron. neh.;

maxim¹ adj.m., pl. maximi; f. maximă; pl. maxime; maxim² s.n., pl. maxime (~ de temperatură)/maximuri (~ de pedeapsă);

minim¹ adj. m., pl. minimi; f. minima; pl. minime; minim² adv. (~ invaziv); minim³ (valoarea cea mai mică) s.n., pl. minimuri (un minim istoric);

minimum¹ adv. (~ doi, doi ~); minimum² s.n., art. minimumul;

nicicând (niciodată: Nu ai venit nicicând.) adv. – nici când (Nu ai venit nici când era cazul să vii.) adv. + adv.;

nicicât (deloc: Nu învață nicicât.) adv. – nici cât (nici cât negru sub unghie) adv. + adv.;

nicicum (deloc: Nu a fost nicicum atent.) adv. – nici cum (Nu a fost bine nici cum i-am spus.) adv. + adv.;

nicidecât (deloc) (reg.) adv. – nici de cât adv. + prep. + adv. (Nu vorbește nici de cât a suferit.);

nicidecum (deloc: Nicidecum nu va accepta oferta.) adv. – nici de cum (Nu ne-a spus nici de cum a fost primit.) adv. + prep. + adv.;

nicio (Nu am nicio mașină.) adj.pron.neg. – nici o¹ (Nu e rea și nu e nici o persoană dificilă.) adv. + art.; nici o² (Nu am nici o mașină, nici mai multe.) adv.. + num.;

niciodată (în niciun moment: Nu te-am mințit niciodată.) adv. – nici odată (nici odinioară: Nu te-am crezut nici odată, nici acum.) adv. + adv.; nicio dată (Obs. Nu apare în DOOM³.) (Nu am ales nicio dată pentru examen.) adj. pron. neg. + subst.; nici o dată (nici o singură dată: Nu a fost azi nici o dată, nici de mai multe ori.) adv. + loc. adv.;

niciodinioară (niciodată) (înv.) adv. – nici odinioară (Nu m-a ascultat nici odinioară, nu mă ascultă nici astăzi.) adv. + adv.;

niciuna (Nu a venit niciuna la petrecere.) pron. neg. – nici una¹ (Nu am nici una, nici mai multe cărți.) adv. + num.; nici una² (Nici una, nici alta nu a/au venit.) adv. + pron.;

niciunul (Nu a venit niciunul la școală.) pron. – nici unul (nici unul, nici altul/celălalt) adv. + pron. – nici unu (Nu am nici unu, nici mai mulți frați.; Nu participă nici unu, nici mai mulți.) adv. + num.;

nou-ales adj.m. pl. nou-aleși;

nou-nouț (foarte nou) (fam.) adj.m., pl. noi-nouți;

nou-venit adj.m. pl. nou-veniți;

numai/(fam.) numa’ (doar: Vreau numai o carte.) adv. – nu mai: Nu mai vreau să plecăm. adv. + adv.;

numaidecât (imediat: Voi ajunge numaidecât.) adv. – numai de cât: Voi cumpăra numai de cât îmi permit. adv. + prep. + adv.;

odată (cândva, imediat, în sfârșit: A fost odată ca niciodată…; O să-ți spun eu odată.; Odată terminată tema, a ieșit în parc.) adv. – o dată¹ (o singură dată: O dată la două săptămâni pleca la bunici.) loc.adv. + o dată² (o zi calendaristică) art./num./adj. pron. + s.f.;

odată ce (fiind admis că) loc. conjcț.;

odată cu loc. prep.;